PSICOSI
Lasciai lo zaino
ov’è il camino
e fissai un limbo di trascorsi,
lì i sogni eran reali
e la realtà una mia invenzione.
Il cherosene lento bruciava
la fiamma,
così come la logica d’un bimbo
non si capacita del carbone
a Natale
non senti niente
e la terra diventa pane
quando più non rifletti
il volto d’un senso nascosto.
PSIHOZĂ
Îmi lăsai rucsacul
unde e șemineul
și mă uitai fix la un limb de trecuturi,
acolo visele erau reale
și realitatea o invenție a mea.
Kerosenul încet ardea
flacăra,
așa cum logica unui copil
nu înțelege cărbunele
de Crăciun
nu simți nimic
și pământul devine pâine
când nu mai reflectezi
chipul unui simț ascuns.
